In ultimul an am cules – sau au venit, mai precis, ele catre mine – relatarile unor oameni a caror interactiune cu zona “dezvoltarii personale” a fost ori este, inca, generatoare de confuzie sau experiente nu prea vesele. Este evident ca, intr-o tara in care toata lumea se crede experta in orice si intr-o lume in care valorile sunt, in general, rasturnate, confuzia este la ea acasa.
Asadar, pornim de la povestea urmatoare: omul merge la un seminar motivational. Speakerul este orice, dar nu psiholog sau intr-un domeniu corelat, isi spune povestea SA de succes si, desigur, generalizeaza: daca mi s-a intamplat mie, vi se va intampla si voua. Cand? Imediat!
Ei, bine, dragi colegi, acest “imediat”este o mare iluzie. Si, cu parere de rau, semn de lipsa de maturitate.
Da, oricine poate ajunge sa isi atinga visele. Dar nu oricand, nu oricum, nu oriunde. Este, de cele mai multe ori, nevoie de lucru cu sine, de invatare, de transformare, de timp, perseverenta si rabdare. Sau de munca. Insa, in epoca vitezei si a consumerismului – in care consumam experientele, relatiile, evenimentele, zilele cu gandul, deja, la urmatoarele – superficial si cu mintea aiurea, oamenilor le este greu sa se autoevalueze corect. In stilul filmelor americane, e simplu sa te visezi erou si sa crezi ca, de maine, vei avea tot ce n-ai stiut sa obtii pana acum. Intr-un anume fel, este cealalt capat al liniei extremelor – cea care duce de la depresie la entuziasm lipsit de realism.
O buna parte din aceste mult cautate carti si seminarii motivationale care cresc, rapid si intens, nivelul de “energie” al audientei, dar fara a da o baza de dezvoltare personala serioasa (nu spun “stiintifica”, dar n-ar fi chiar gresit) fac mai mult rau decat bine. Pentru ca se lasa cu demisii, ruperi de relatii, deschiderea unei afaceri pentru care n-ai pic de experienta etc – decizii luate sub imboldul acelei parti din tine care vrea ceva nou, mai bun si mai frumos. Insa…erai pregatit?
Asadar, a avea scopuri nobile este necesar, a crede in tine este esential, dar a actiona fara “cap” sau fara un plan de actiune serios, fara resursele necesare, competente sau experienta, este un mod sigur de a te sorti, singur, esecului. Pe drumul spre succes, da, este foarte important sa poti mentine un nivel inalt de motivatie si, da, avem nevoie de carti sau oameni care sa ne motiveze, dar care ar trebui sa stie ce scriu sau ce spun. Si noi ar trebui sa stim ce facem…
Putem atribui niste nume acestui tip de comportament: asteptari sau standarde nerealiste, expectante himerice…sau cum doriti – nu sunt cu nimic mai bune decat blazarea si inactivitatea si nu ne vor conduce spre fericire.
Intelepciunea este, intotdeauna, un remediu de nadejde: cu ajutorul ei vom putea sa ne realizam visele, in ritmul potrivit. Gandirea pozitiva are nevoie si de cunoastere/informare si trebuie, intotdeauna, insotite de o actiune inteligenta, adaptata: a visa frumos si a actiona stupid nu are, cred ca sunteti de acord, nicio legatura cu “a fi motivat”.
O, da! De mult ziceai ca incepi seria asta de articole, chiar imi piedusem nadejdea ca o s-o mai faci! Astept continuarea!
Iar daca se lasa cu “demisii, ruperi de relatii””, sau chiar esecuri temporare in afaceri, inseamna ca e lipsa de realism, sau himera? Un dus rece nu strica nimanui, e o experienta, si un imbold pentru a porni pe un drum accidentat. O iesire dura din zona de confort, care chiar daca pe termen scurt poate parea dureroasa la prima vedere, pe termen mediu si lung devine benefica. Uneori socul te ameteste, dar e ca si in cazul vaporului care iese din port prima data. Uneori pateste ca si Titanicul, dar asta nu inseamna ca restul vapoarelor ar trebui sa ramana vesnic in porturi, doar pentru a avea siguranta de a nu lovi vreodata vreun iceberg…
Personal, consider ca e necesar ca vaporul sa paraseasca portul, asa sigur si confortabil cum e el, si sa ISI INDEPLINEASCA MISIUNEA, oricat de grele sau riscante ar fi drumurile… Altfel, dupa 40-60 de ani de stagnare in port, ele, vapoarele, se vor intreba: Oare de ce ne-au mai construit? Doar pentru ca sa ne tina in siguranta?
Ei, nu-i vorba ca vaporul nu trebuie sa iasa din port; trebuie sa iasa din port atunci cand nu are gauri (ca altfel de scufunda), are echipaj si harta, ca altfel ajunge la alta destinatie decat cea dorita 🙂
Ca sa vorbim concret: tanar cu foarte putina experienta profesionala care isi da demisia din jobul sau cel plictisitor, convins ca imediat drumul sau financiar va deveni roz – “legea atractiei, thinking to be rich, menirea personala” etc – si, azi, dupa aproape doi (2) ani! e tot acasa la parinti, fara job si foarte deprimat. Desigur ca e o lectie, desigur ca, pana la urma, ceva tot se va rezolva, dar se putea si altfel, cu un demers strategic, gandit si bine dezvoltat.