Stii ce alegi sau te lasi vrajit?

52936870Am cunoscut un tanar foarte istet, aratos si charismatic care mi-a povestit ca, la orice interviu a mers, a obtinut jobul, pentru ca stie sa impresioneze. Nu a ramas prea mult in acele joburi, pentru ca nu i-a placut cate ceva sau s-a dovedit ca, de fapt, nu obtinea performante prea bune. Pana la urma, si-a deschis propria firma si este, in sfarsit, multumit. Dar mi-a spus ca, dupa parerea lui, „domnisoarele care fac selectie de personal nu prea stiu ce ar insemna, de fapt, o selectie profesionista si pot fi vrajite cat ai zice <peste>”.

Intr-un alt registru, o gramada de oameni se declara la fel de vrajiti de imagine, reclama si glamour si, desigur, toata lumea stie ca, in ziua de azi, trebuie sa ai „papagal si tupeu” ca sa reusesti in viata.

Aceasta superficialitate costa si mereu am spus ca efectele atitudinii „hai sa fim impresionati de cei foarte indrazneti” sunt serioase si ar trebui sa facem ceva in acest sens.

Acum, in sfarsit, incep sa am stiinta de partea mea :)

Un studiu realizat la Universitatea Exeter si condus de dr. Shakti Lamba a ajuns la aceste concluzii:

„Oamenii supraincrezatori in ei insisi ii pot pacali pe altii sa creada ca sunt mai talentati decat sunt in realitate. Aceste persoane, care se auto-amagesc, ar putea avea mai multe sanse de a obtine promovari, contracte si de a ajunge in pozitii influente în banci sau alte organizatii. Iar aceste persoane sunt si mai susceptibile de a supraestima capacitatile altor oameni, de a-si asuma riscuri mari creand, eventual, probleme pentru organizatiile lor.”

Pare-se ca, in sfarsit, incepem sa ne trezim.

Este adevarat ca lumea de astazi este o mare masa zumzaitoare si confuza. Tendinta spre inechitate se pastreaza si, la umbra conceptului de „urban jungle”, cei competitivi concureaza cu cei colaborativi, semidoctii cu profesionistii, cei incorecti cu cei onesti. Marketingul nu are nici o etica si cauta sa vanda pe oricine si orice. Personal brandingul le spune, direct sau indirect, tuturor, ca trebuie sa invete sa se puna in valoare si sa se „vanda” cat mai bine, chiar daca nu au competente reale, de o natura sau alta. Pentru multa vreme, se parea ca nu exista sanse sa ne revenim din hipnoza indusa de imaginile stralucitoare si lipsite de continut, de superficialitate si de dorinta intensa a omului contemporan de a parea „cineva”sau „ceva”, dorinta care este, de fapt, nascuta dintr-o lipsa de consistenta si un gol interior. Pentru ca este golul interior cel care naste o o mare nevoie de validare exterioara si de pozitionare „superioara”.

Totusi, iata ca apar primele semne ca incepem sa constientizam costurile superficialitatii. De tot mai multa vreme, se vorbeste de trasaturile de personalitate cu note dizarmonice ale unora/multora dintre cei care ajung in conducerea marilor companii, organizatii sau chiar partide, se face analiza unor esecuri rasunatoare si se descopera ca in spatele lor se afla oameni care stiu sa creeze o imagine de oameni puternici dar care nu au, nici pe departe, calitati personale sau profesionale adecvate.

Si, iata, acest studiu, recent publicat, vine sa ii analizeze nu doar pe cei care se supraestimeaza ci si pe cei care interactioneaza cu acestia. Pentru ca acelasi studiu Exeter ne mai spune ca „oamenii supraincrezatori in ei insisi sunt supraevaluati si de cei din jur, care ii coteaza mai bine decat pe alti oameni experimentati, dar care nu afiseaza aceeasi incredere in sine”. Si, inca si mai grav, aceasta perceptie eronata se mentine, frecvent, chiar si cand rezultatele slabe ale celor dintai ar trebui sa ii descalifice! Cu alte cuvinte, le este greu sa accepte ca un om care pare atat de de sigur de el si de competentele sale este, de fapt, incompetent.

Asadar, vina este impartita, in ce priveste costurile. Nu sunt vinovati doar cei care au invatat sa se vanda cu mult elan, ci si cei care ii evalueaza, pentru ca se lasa mult prea impresionati de aura de incredere pe care acestia o degaja.

O fi vremea pentru o schimbare? Capacitatea de a ne evalua corect pe noi insine, pe altii sau o situatie oarecare, este una extrem de importanta si, desigur, semnul unei personalitati mature si echilibrate. Alegerile si deciziile ar trebui luate pe baza unor criterii cat mai inteligente si obiective, evaluand consecintele pe termen scurt sau lung, gandind sistemic si luand in calcul valorile, etica si, desigur, costurile. Si nu ma refer doar la bani, ci si la fericire, normalitate, confort sau morala pentru ca, pana la urma si acestea sunt costuri si inca unele importante.

Felicitari, asadar, celor care incep sa studieze serios tema „autentic versus aparenta” si, desigur, o sa va tin la curent cu noutatile!

Succes!