Poveste cu soricel si o pisica

26464904Secolele si mileniile au trecut si multe s-au schimbat. Traim semnificativ mai mult, avem o cunoastere si o tehnologie care ne fac viata mult mai usoara, am creat structuri mult mai democratice si am scapat de sclavagism sau alte tipuri de inechitati (desi unii contrazic viziunea – daca se gandesc la banci, credite si corporatii :) ). Unii spun ca suntem mai fericiti, altii ca suntem nevrotici in masa – daca ne luam dupa efectele stresului generat de atitudinea materialista pe care am adoptat-o. Adevarul o fi undeva la mijloc…nu stiu. Dar un lucru este evident, in cele cateva mii de ani de evolutie recenta, un aspect al firii noastre a ramas neschimbat: suntem sclavii dorintei.

De la Buddha citire, mintea umana este asemenea unui vas gol care nu poate fi niciodata pe deplin umplut, pentru ca este facut nu din lut, ci din dorinta. O dorinta care ne face sa vrem mereu ceva, apoi altceva, din nou altceva…Toata economia consumerista (nesustenabila, de felul ei) se bazeaza pe stimularea dorintei si, de altfel, tot ce a fost dramatic in istoria umanitatii – si nu a fost catastrofa naturala – s-a datorat dorintelor de tot felul si competitiei nascute din ele.

Din pacate, motivul este acelasi, simplu si perpetuu: foarte putini oameni stiu sa aiba o relatie sanatoasa cu dorinta, adica sa o “dreseze” si sa o tina sub control.

Stim, de exemplu, ca si doar anticiparea unui anume rezultat placut declanseaza o secretie de dopamina si stimuleaza centrii recompensei din creier (avem placerea de a ne gandi mult la viitor si la bunatatile pe care le vom putea savura in el). Apoi, ne bucuram o vreme atunci cand ne atingem, concret, obiectivul cu pricina – alta secretie de dopamina, desigur – si trecem, pur si simplu, la urmatoarea dorinta (traim foarte putin in prezent). De aceea, suntem asemenea unui soricel in roata care se invarteste, mereu si mereu.

Deci, daca tu esti soarecele, numele pisicii care iti invarte roata si iti scoate peri albi este “Dorinta”.

Cum te poti descurca mai bine si cum poti renunta la identitatea de soricel? Cateva sfaturi aparent simple, dar greu de pus in practica:

1. Fii atent la ceea ce iti doresti si cauta sa amani, o vreme, implinirea unei dorinte ; nu te mai gandi la ea, pur si simplu. Daca, in timp, ea persista, inseamna ca poti trece la pasul 2. Vei observa, din fericire, ca o gramada de dorinte dispar, insa, ca dovada ca nu erau importante, ci doar pofte pasagere sau impresii generate de contextul exterior, inclusiv reclame sau opinii ale celor din jur.

2. Daca o dorinta persista, analizeaz-o si fii foarte cinstit cu tine. Este, cu adevarat, ceva necesar? Aici trebuie sa diferentiem intre nevoi si dorinta, desigur, pentru ca ai nevoie sa mananci, dar poti avea si tot felul de dorinte culinare, aiurea. Este ceva ce iti va face viata mai usoara sau mai frumoasa? Este o dorinta matura sau una egoista? Este utila sau superficiala? Merita sa faci efortul de a munci pentru ea, indiferent la ce s-ar referi cuvantul “munca”?

Enorm de multi oameni au capatat prostul obicei de a-si lega starea de bine sau fericirea de lucruri exterioare. As vrea sa va imaginati un cerc mai larg, in jurul vostru: ceea ce este in interior poate fi definit ca “Eu” si “al meu”, in timp ce tot ceea ce este in afara se refera la “altii”, “exterior”sau “nu-i al meu” (non-eu).

Majoritatea semenilor nostri isi petrec timpul cautand sa acumuleze “bogatii” din afara cercului fiintei lor: oameni (familie, prieteni, relatii), bunuri de nenumarate feluri sau, eventual, faima (adica, ceva ce se afla in perceptia altora). Sa fie normal ca tot ceea ce posezi valoros sa existe in afara cercului si nu interiorul sau?!… . Poti fi foarte bogat exterior si extrem de sarac interior, iar daca meditam profund, singura forma autentica si durabila de bogatie este cea interioara. Riscul este evident: tot ceea ce este in interior este “Eu-l” si “al tau” si te insoteste pretutindeni, in lumea aceasta sau in altele; tot ceea ce este in exterior nu depinde de tine sau nu se afla strict sub controlul tau, poate fi oricand pierdut si, in mod clar, nu poate fi luat cu tine oriunde. Acesta este motivul pentru care oamenii se simt stresati, nemultumiti cu ceea ce au sau chiar speriati: indiferent cat de multe bunuri ar avea sau de cati oameni in anturaj, o parte din fiinta lor stie ca toate aceste lucruri undeva, candva, se vor sfarsi, inevitabil. Este momentul in care Dorinta ii face sa creada ca un plus de valoare in zona exterioara a cercului ar putea remedia situatia, desi este evident ca nu-i deloc asa. Roata hamsterului continua, asadar, sa se invarta.

3. In mod logic, al treilea mod de a gestiona animalutul numit Dorinta consta in a te educa sa iti doresti suficiente lucruri care sa iti aduca valoare interioara, autocunoastere, libertate interioara sau mai multa putere interioara. Este un mod de a intra in sfera de influenta a serotoninei, scapand de dominatia dopaminei :)

Nicidecum nu spun ca ar trebui sa fim cu totii niste asceti, dar nici sa ne complacem in rolul de eterni soricei consumatori de bunuri, pofte si intamplari. Uneori, ii asculti pe cei din jur si observi ca s-au transformat intr-o lista umblatoare de dorinte, lipsiti de continut si incercanati de spaima ca nu vor avea sau nu vor parea “mai mult”. De aici pana la nevroza nu mai este decat un singur pas, pentru ca abilitatea de a fi multumit si impacat sufleteste este un element de baza al sanatatii psihice.

Tot de la Buddha citire, cel care isi controleaza mintea, egoismul si dorinta este mai rar decat diamantele cu multe carate dar poate ca, odata cu trecerea noastra prin veacuri, vom deveni o specie mai inteleapta si ii vom face, lui Buddha insusi, o minunata supriza.

Succes!

 

P.S. Steve Jones, genetician de marca, vorbind despre viitorul omenirii…exact asa cum nu te-ai astepta! :)