Greseli de evitat sau de ce unii lideri esueaza

A fi un lider plin de multumire, datorita rezultatelor obtinute si feedback – ului primit de la cei cu care lucrezi, este unul din lucrurile cele mai bune care ti se pot intampla. Alaturi de ceea ce stii sa faci sau de ceea ce trebuie sa inveti nou sa faci, stau – in egala masura  – lucrurile pe care e necesar sa nu le faci. Si aceste lucruri sunt atat de importante incat ele se afla, de faptul, in chiar miezul crizei de leadership cu care nu doar Romania se confrunta, ci societatea, la nivel global.

Asa ca te invit sa citesti cu atentie: continuam, in acesta postare, cu un fragment din „Leadership Total – ghidul liderului de succes”…vei gasi, poate, noi idei la care sa meditezi :)

„Prin insasi menirea sa, leadershipul este o sarcină provocatoare, care implică energie şi pricepere. De aceea, este fascinant de urmărit felul în care majoritatea liderilor evoluează – cei mai mulţi obosesc, fac greşeli mici şi multe sau mari şi semnificative şi, până la urmă, îşi pierd oamenii sau sunt daţi la o parte.

Numărul celor care rămân lideri de succes, pe termen lung şi care chiar îşi consolidează poziţia, este foarte mic. Aceştia au nu doar personalităţi puternice şi multiple abilităţi de lideri, dar au şi foarte multă înţelepciune, care îi face să evite greşelile majore. Precum vom vedea, cele mai multe greşeli sunt de-a dreptul copilăroase şi izvorăsc din egoism şi orgolii şi nu atât din contexte foarte dificile sau adversităţi ale soartei.

 

A. TIPOLOGII DE LIDERI INEFICIENŢI

 

1. OBSEDATUL DE CONTROL

În această categorie între şeful absolut, cel care consideră că a conduce înseamnă a deţine controlul asupra fiecărui proces, oricât de mărunt. De aceea, nu are încredere în nimeni, deleagă foarte greu sarcinile, se teme mereu că va fi sabotat, colaborează foarte dificil şi caută mereu să slăbească puterea celor din jur, chiar dacă rolul lui ar fi să îi susţină.

 

2. ATOTŞTIUTORUL

Inteligent sau nu, specialist sau nu, atotştiutorul consideră că trebuie să aibă mereu dreptate şi că punctul lui de vedere trebuie să fie corect. Îşi recunoaşte greşelile foarte greu – sau deloc  – şi, atunci când ceva merge prost, găseşte o cale de a explica totul dând vina pe altceva sau altcineva. Îi place să fie singurul care are acces la informaţii importante, tinde să îi domine pe ceilalţi scoţând în evidenţă punctele lor slabe şi lipsa de pricepere. În consecinţă, nu poate atrage în jurul lui decât oameni mediocri ca performanţă, deoarece restul vor pleca, enervaţi de aerul său de megaexpert.

 

3. IDEALISTUL

Este un lider care crede că realitatea ar trebui să se conformeze viselor lui. De aceea, nu este atent la ceea ce se întâmpla în jur, nu face evaluări corecte ci foarte subiective, îi încurajează pe ceilalţi să creadă în visele lor dar nu înţelege faptul că împlinirea viselor presupune un plan foarte matur de acţiune, flexibilitate şi învăţare continuă. De aceea, eşuează uşor, pentru că nu îşi construieşte strategii optime de acţiune, ci visează frumos până când îşi dă demisia, supărat pe lume şi viaţă şi dezamăgit de toţi, desigur.

 

4. DOMINATORUL

Acest gen de lider asociază ideea de a conduce cu verbul a domina. Ideea de ghid, călăuza, mentor îi este străină şi se evaluează după cât de mult reuşeşte să îi reducă la tăcere pe cei din jur, după cât de mult este linguşit, periat sau temut. În concluzie, este veşnic înconjurat de oameni care au exact aceste caracteristici, în timp ce specialiştii de valoare vor pleca, pentru că libertatea nu poate respirata în aerul din jurul lui.

Cu o echipă mediocră, va întâmpina mereu obstacole… pe care va căuta să le domine şi nu să le depăşească şi să înveţe din ele.

 

5. PERFECŢIONISTUL

Îşi sabotează singur succesul datorită obsesiei pentru detalii, aderenţei la reguli sau standarde absolute. Deşi intenţia sa este una bună, pierderea şi încâlcirea prin detalii duce la consum de energie, timp şi devine obositoare. Oamenii îşi pierd încrederea în el pentru că intuiesc lipsa sa de creativitate şi libertate interioară, care ar trebui să fie specifice unui mare lider.

 

6. RIGIDUL

Este adeptul unor reguli absolute pe care le asociază succesului. Abaterea de la aceste reguli ar însemna dezordine, insubordonare sau ineficienta. De aceea, acest gen de lider pierde oportunitate după oportunitate şi implicit, încrederea celor care îl urmează, comunica dificil sau insuficient şi răspândeşte un aer de înţepenire în jurul său, creând o atmosferă sufocantă sau plictisitoare.

 

7. EGOCENTRICUL EGOIST

Este genul de lider căruia îi pasă, de fapt, doar de el – de dorinţele, nevoile, fricile sau limitele lui. Din acest punct de vedere, este exact opusul unui lider adevărat, care ţine la oamenii lui, îi preţuieşte, îi înţelege şi îi susţine.

Egoistul este uşor de depistat şi datorită faptului că ia decizii pentru binele personal si, ca urmare, este imposibil să nu fie înconjurat de probleme, conflicte, sabotaje sau demisii. Atrage competitorii ca un magnet, pentru că oamenii îi percep slăbiciunile şi imaturitatea şi implicit doresc să îl dea la o parte cât mai repede posibil.

 

8. MAMA TUTUROR (NE)RANIŢILOR

Întâlnim, în cadrul acestei tipologii, un comportament exagerat prin care cineva încearcă să devină, de fapt, indispensabil şi să arate că fără el nu se poate. Poartă de grijă la tot şi la toate, este singurul care are voie să ofere ajutor şi se supără daca îi este refuzat, ţine foarte mult să fie apreciat, lăudat şi căutat şi orice atitudine contrară este interpretată ca ostilitate sau respingere.

 

 

B. GREŞELI COMUNE

În afara acestor tipologii dizarmonioase, orice lider bine intenţionat riscă să facă greşeli uzuale care, în funcţie de număr şi frecvenţă, pot fi foarte dezavantajoase.

Ele includ:

–       dorinţa de a conduce non-stop, fără a acorda dreptul de a conduce – pe anumite domenii, perioade de timp ori proiecte – şi unora dintre oamenii importanţi ai echipei sale;

–       incapacitatea de a identifica nevoile celor care îl urmează – nevoi care se pot modifica, în timp;

–       mersul într-un ritm propriu, fără a ţine cont de ritmurile personale ale celor care se aşteaptă să îl urmeze;

–       lipsa de interes pentru contextele exterioare – sociale sau economice în care activează, contexte care, de fapt,  oferă informaţii vitale unui lider se succes;

–       comunicare insuficientă;

–       lipsa dorinţei de a colabora cu cei pe care nu îi poate conduce;

–       competitivitate exagerată;

–       inconsecvenţa, minciuna sau omitere de informaţii utile celor de la care aşteaptă rezultate şi eficienţă;

–       creerea de conflicte pentru a putea conduce mai uşor, după principiul „divide et impera”;

–       bârfa, critica, comunicare pe model agresiv;

–       creerea unei atmosfere  de negativism, pesimism sau inconsecventa şi instabilitate;

–       favorizarea unor oameni pe alte criterii decât competenţă sau potenţial;

–       nerecunoaşterea meritelor altora;

–       nevoia de a i se da permanent doar feed-back pozitiv.”

 

 

Fragment din „Leadership Total – ghidul liderului de succes”, Carmen Todor.