Eul care nu poate fi cumparat

Astazi s-a intamplat sa stau de vorba cu un om minunat, a carui problema era una tot mai des intalnita. Anume, omul considera ca valoarea lui are legatura, in primul rand, cu felul in care este remunerat.

Sa ne intelegem, de la bun inceput:  acest articol nu este naiv, nici new age si nici nu este indreptat impotriva banilor. Avem nevoie de bani pentru cateva lucruri direct legate de existenta noastra de zi cu zi, pentru confort si pentru a putea sustine activitati de o natura sau alta.

Dar, printr-o intelegere gresita, putem ajunge sa credem ca daca avem bani mai multi suntem mai valorosi si invers.

A confunda valoarea umana cu valoarea muncii este o garantata cale spre stress si nefericire. Foarte sedusi de stralucirea obiectelor, de frumusetea sau reputatia lor, ajungem la un compromis nesanatos: stima si imaginea de sine contra unor lucruri perisabile, efemere sau pe care, in orice caz, nu le vei putea lua cu tine.

De aceea, as vrea sa te invit sa faci loc in viata ta unor activitati care sa nu poata fi cumparate – pentru ca, pana la urma, orice munca facuta pentru bani asta inseamna: iti vinzi cunostintele, indemanarea, timpul si energia contra unei sume de bani. Si, cand spun ca trebuie sa facem lucruri care sa nu aiba legatura cu banii si care sa ne faca fericiti, nu ma refer la a avea grija de copii, familie sau prieteni apropiati…pentru ca orice om normal trebuie sa faca asta. Este un alt lucru obligatoriu.

Ma refer la a gasi contexte in care sa fii util, tie sau altora, gratuit si liber de orice impunere, cerinta si recompensa, doar pentru ca vrei tu.  Un dar optional, care sa aduca valoare neasteptata. Si ma mai refer la a avea asemenea activitati  in mod constant, ca parte a vietii tale, nu ocazional sau accidental! Si nu pentru a fi numit filantrop sau pentru a-ti trece voluntariatul in CV.

Ei bine, am descoperit ca nu e chiar atat de simplu…cei mai multi ne-am obisnuit sa ne lasam cumparati. Facem negocieri bune sau mai dezavantajoase dar, in final, rezultatul este acelasi – constrangerea interioara care apare, ideea ca pentru a conta trebuie sa avem bani si atentia pe care o acordam, tot mai mult, bunurilor si banilor. Ne mandrim chiar cu atitudini de genul  “eu nu fac nimic gratis” sau  “am un pret mare”.

Desigur, exista si studii psihologice serioase care arata ca intre fericire si bani relatia exista, insa are limite si dincolo de ea se afla alte valori umane: iubire, respect, apreciere, comunicare etc. Dar nici la asta nu ma refer. Pentru ca daca faci ceva bun pentru altii, asteptand o rasplata emotionala, libertatea ta interioara se diminueaza, de asemenea. De fapt, ajungem sa facem totul “pentru bani sau sentimente”.

Asadar, poate acum mesajul devine mai clar: fa lucruri utile, fara a astepta un rezultat sau multumiri, doar pentru a te simti liber si demn. Nu neaparat din motive spirituale si pentru a-ti castiga un loc in rai :) (si asta ar fi tot un fel de targ) ci din motive pur psihologice: doar facand lucruri care nu pot fi remunerate poti simti foarte clar diferenta dintre valoarea ta intrinseca si valoarea pe care altii sunt dispusi sa ti-o ofere… Si doar atunci poti fi, cu adevarat, fericit.