Despre teama de a nu fi important

59300468Ai senzatia ca lumea a luat-o razna? Cred ca tot mai putini oameni mai au, inca, impresia ca lumea este in regula si ca lucrurile sunt firesti si sanatoase; si tot mai multi se intreaba daca lumea noastra isi mai poate pastra sufletul, directia, poate chiar si sensul, in aceasta goana teribila dupa pozitie, bani, putere, cautari hedoniste, bunuri de consum si spoieli numite, generic, “imagine”. Cei mai multi resimt stresul, lipsa de profunzime, de umanism, de iubire sau compasiune, de interes pentru Viata a societatii moderne, de consum.

In societatile arhaice, cu populatie redusa numeric, oamenii traiau nu doar impreuna ci si foarte aproape sufleteste, astfel incat sentimentul izolarii sau singuratatii era inexistent sau, in cel mai rau caz, sporadic si trecator. In societatea contemporana suntem multi si insingurati, am devenit niste simple numere si nume, raportati la productivitatea pe care o avem si la castigul net lunar. Nu mai stim sa iubim, sa respectam, sa cream lucruri cu suflet pentru ca nu mai avem, de altfel, timp pentru suflet. Unii nu mai nici ideea de suflet, pe care oricum nu-l mai simt.

Daca am reusi sa privim aceasta lume cat mai detasat si obiectiv, am observa – printre altele – ca multe, prea multe din comportamentele si excesele oamenilor se nasc dintr-o teama foarte interesanta: teama de a nu fi important.

Din frica, ego-centrata, de a nu fi importanti, luam decizii, acceptam moduri de viata, facem alegeri care nu ne permit dezvoltarea armonioasa. Teama de a nu fi importanti ne lanseaza in goana aberanta dupa bani, titluri, bunuri, cantitati si nu calitati, ne tine captivi in relatii sau contexte nu tocmai echilibrate, ne face sa ne petrecem timpul incercand sa impresionam, in varii si subtile feluri. Desigur, totul in timp ce Natura este distrusa sistematic – pamant, apa, plante, animale – dar nu ne pasa, pentru ca noi suntem foarte importanti, in timp ce nimic altceva nu mai conteaza.

“Oh, well”…cum obisnuieste sa spuna o buna prietena :)  toate acestea vor duce la niste rezultate pe care refuzam sa le constientizam, desi le putem vizualiza, deja. O societate care nu se mai poate autoregla nu este ceva de neconceput, decat pentru cei care au chiulit de la lectiile de istorie. Iar cei care au fost atenti la acele lectii, isi amintesc ca sfarsitul marilor imperii sau al mai micilor natiuni a inceput cu persistenta oamenilor in greselile izvorate din egoism si din actiunile lor corelate cu frica de a nu fi importanti.

Ai vrea sa schimbi ceva…sa te simti mai liber si mai autentic? Daca doresti sa iti faci un cadou de sarbatori, care sa nu coste bani, dar sa iti aduca o reala valoare, poti gasi detaliile mai jos.

Daca tot va veni vacanta, propune-ti sa reflectezi la felul in care se desfasoara viata ta acum, cu ce iti place si cu ce nu iti place la ea. Incepe sa observi care dintre lucruri (cand spun lucruri ma refer la: obiceiuri, comportamente, alegeri, rezultate, stari de fapt, atitudini sau obiective) au legatura cu dorinta ta de a te simti important sau cu frica de a nu fi important. In felul acesta, vei putea sa faci mai usor o selectie si sa incepi sa faci niste schimbari care, daca sunt bine alese, te vor face sa te simti mult mai fericit!

Iti vei da seama ca folosesti, uneori, prea mult timp si prea multa energie, doar pentru a te compara cu altii si a te conforma unor standarde aiuristice sau ca iti educi copiii incat sa puna pret pe imaginea lor si nu pe “continut”.

A te elibera de frica de a nu fi important este un lucru greu, ce-i drept. Necesita sinceritate, inteligenta, capacitate de auto-observare, forta si determinare, dorinta de a evolua si de a trai profund si autentic si nu la periferia Constiintei sau a Spiritului uman.

Mai poti reduce din teama de a nu fi important si daca iti propui sa iesi, cu pasi mici, din zona de confort si sa:
– faci fapte bune, anonim;
– faci voluntariat fara sa te lauzi cu asta;
– incepi sa vorbesti mai putin despre tine si sa ii asculti mai mult pe ceilalti;
– renunti la obiceiuri care au ca singur scop sa-i impresioneze pe altii;
– te educi sa iti traiesti viata dupa valori si principii personale si nu in competitie cu altcineva;
– citesti carti cu adevarat valoroase;
– meditezi la ideea trecerii noastre prin lume si a faptului ca nimeni, nici cel care se considera a fi cel mai important om din univers, nu poate face fata singurei forte atotputernice, care este Timpul…cel care ne arata ca, la scara universala, suntem minusculi (dar nu lipsiti de maretie), egali ca scop si, mai ales, ca finalitate.

De fapt, daca am trai curat si autentic, am realiza ca importanta noastra exista, deja, intrinsec: cred ca daca Dumnezeu nu ne-ar fi considerat importanti, nu s-ar mai fi obosit sa creeze universul!

Poate ca rostul nostru nu este sa fim importanti, ci utili si valorosi – prin binele pe care il facem, prin istetimea gandurilor noastre, prin puterea magica a iubirii noastre, prin creativitatea si pasiunea noastra. Poate ca trebuie sa fim in primul rand nu avuti, ci bogati mental si sufleteste, poate ca ar trebui sa fim naturali si firesti, mai degraba decat la moda, inteligenti si scoliti – in loc de faimosi, pasionati de cunoastere si nu de masini, iubitori de filozofie iar nu de brandul personal. Pentru ca lumea a evoluat datorita filozofilor, a curiosilor, a curajosilor, a oamenilor sfinti si a oamenilor de stiinta. Nu-mi amintesc sa fi citit vreo carte a vechii intelepciuni in care sa se spuna: “ocupa-te de brandul personal si usa paradisului ti se va deschide”.

Succes!